Sursa imaginii: https://ro.pinterest.com
În 1883 Nietsche declara – spre consternarea lumii întregi, că ”Dumnezeu a murit”. A mai adăugat el ceva ce propagadiștii bisericii uită întotdeauna să menționeze atunci când îl pun pe filosof la stâlpul infamiei, în predici creștine furibunde mustind de ură și anume, că noi l-am omorât. Cu lipsa noastră de dragoste și de caracter și, în general, cu lipsa oricărui atribut care să demostreze că am fost creeați după chipul și asemănarea Lui. Asta în ipoteza, deloc verosimilă, că Dumnezeul Vechiului Testament, pe care teologii de duzină îl confundă cu Theos Panthokrator ar putea fi același Dumnezeu, despre care Pavel (nomina odiosa!) spunea că este dragoste.
Descoperirile ultimelor decenii, fie că provin din studiul textelor de la Qumran (despre care biserica instituționala nici nu vrea să audă!), fie că reprezintă achiziții de ultimă oră ale fizicii cuantice, sau – mai rău (sic!) ajung la noi prin channelingul cunoscut de puțini inițiați și înțeles și acceptat de și mai puțini, avansează o ipoteză și o afirmație mult mai înspăimântatoare pentru toți aceia care, de milenii, ne-au menținut în sclavie, în numele unui dumnezeu din ce în ce mai inconsecvent și inconsistent: tronul este GOL!
Și nu este gol pentru că ar fi vacant prin decesul cosmic vestit de Nietsche ci, din simplul motiv că NIMENI, NICIODATĂ nu a dorit să-l ocupe. Și nici nu l-a ocupat.
Doar credințele noastre limitative, induse de milenii de îndoctrinare și de (de)formare afirmă că, undeva, trebuie să fie un dumnezeu care contabilizează, judecă și pedepsește orice nesupunere, vorbă sau gând ”păcătos”. Și adevărul este că acest nonsens este atât de puternic, încât nici nu ne putem imagina că lumea aceasta poate exista altfel.
Ne-am obișnuit atât de mult să trăim în teroarea teologică a urmărilor faptelor noastre încât, dacă citim undeva că lucrurile nu stau tocmai așa și că pot sta absolut diferit, ajungem să ne îndoim de toată axiologia pe care ne-am clădit existența. Și bine facem!
Indubitabil, anul 2012 a marcat sfârșitul lumii, așa cum o cunoașteam noi. Nu un sfârșit fizic, pentru că de asta s-a ocupat Ioan, in Apocalipsa lui la modul teoretic și se ocupă conducătorii noștri la modul practic, ci mai degrabă un sfârșit metafizic. A fost momentul in care lumea s-a scindat în două: o parte -condusă de ideologi și politicieni din cea mai sordidă specie pe care a dat-o vreodată rasa umană- urmează, cu o voință și determinare demne de o cauză mai bună, calea autodistrugerii. O altă parte, care devine din ce în ce mai vizibilă, cu fiecare an, se trezește.
Iar această trezire provoacă o spaimă de nedescris în tabăra cealaltă, care vede cum mecanismele milenare prin care a format și controlat omenirea, folosind frica, se demantelează și devin vizibile, chiar și pentru umanoizii mai puțin instruiți, care încep să își pună întrebări categorisite până nu demult ca fiind erezii...
Reacția puterii întunecate este previzibilă: crize economice și financiare provocate deliberat, pentru a disemina frica cea mai viscerală în mintea unei omeniri din ce în ce mai lipsită de o axiologie credibilă, instabilitate politică, conflicte provocate și întreținute cu bună știință, manipulare totală prin mass-media, cultură (?!), artă (?!) sau prin ”credințe” noi, apărute din neant și care caută să substituie golul imens lăsat de moartea (de această dată clinică și cât se poate de reală) ideilor și credințelor religioase tradiționale.
Colapsul pare iminent, iar scenariile apocaliptice nu au fost niciodată mai aproape de a fi împlinite. Și toate acestea se petrec sub ochii și cu aprobarea unor mase imense de oameni, dintre care unii sunt prea obosiți și uzați ca să le mai pese, iar ceilalți prea proști (cu regret, dar asta e realitatea!) ca să înțeleagă ce se ascunde, în fapt, în spatele știrilor și manipulărilor la care suntem supuși. Cantitatea de informație crește (potrivit CEO Google) într-un ritm inimaginabil: tot la două zile, informația acumulată de omenire de la inceputuri și până in anul 2010 SE DUBLEAZĂ!
Iar tragedia constă în faptul că 75% din această informație este lipsită de valoare, iar 50% este de-a dreptul nocivă. Și, dacă luăm ca punct de reper societatea românească, unde 42% din absolvenții de liceu sunt analfabeți funcțional (adică știu să citească, dar nu înțeleg ce citesc) atunci, poate, realizăm grozăvia acestor cifre!
Scriam mai sus ca tronul este gol…
Sună bizar, nu-I așa? Dar, dacă lucrurile stau chiar așa? Ce se întâmplă cu întregul nostru sistem de valori, cu credințele noastre, cu TOT ce a clădit omenirea în milenii de istorie cunoscută?